ca de obicei, pe scaunul s[u — chiar pe scaunul s[u de la perete —, Ionatan i s’a a\ezat ]n fa@[, Abner a stat l_ng[ Saul, iar scaunul lui David s’a v[zut c[ era gol. 26 |i’n ziua aceea Saul n’a zis nimic, g_ndindu-se: Pesemne c[ nu-i curat, fiindc[ nu s’a cur[@it pe sine.a 27 |i a fost c[ a doua zi — ]n cea de a doua zi a lunii — s’a v[zut c[ locul lui David era tot gol. Atunci Saul a zis c[tre Ionatan, fiul s[u: „De ce n’a venit fiul lui Iesei la mas[ nici ieri \i nici ast[zi?” 28 Ionatan i-a r[spuns lui Saul, zic_nd: „David mi-a cerut mie voie s[ se duc[ p_n[ la Betleem, cetatea sa; 29 mi-a zis: — Las[-m[ s[ m[ duc, c[ci avem o jertf[ de familie ]n cetate \i am primit porunc[ de la fra@ii mei; \i acum, dac[ am aflat bun[voin@[ ]n ochii t[i, m[ voi duce \i m[ voi vedea cu fra@ii mei!… De aceea n’a venit la masa regelui”.
30 Atunci Saul sΓÇÖa aprins cu mare m_nie asupra lui Ionatan \i i-a zis: ΓÇ₧Tu, fecior de fat[ teleleic[b!, nu \tiu eu c[ te-ai f[cut f_rtate cu fiul lui Iesei, spre ru\inea ta \i spre ru\inea goliciunii mamei tale? 31 C[ at_ta vreme c_t fiul lui Iesei va tr[i pe p[m_nt, regatul t[u nu se va ]ntemeia!c |i atunci, trimite chiar acum \i prinde-l pe t_n[rul acela, c[ci de-acum e fiul mor@ii!ΓÇ¥ 32 Dar Ionatan i-a r[spuns lui Saul, tat[l s[u, zic_nd: ΓÇ₧De ce s[ moar[? ce-a f[cut?ΓÇ¥ 33 Iar Saul \i-a ridicat suli@a asupra lui Ionatan, ca s[-l omoare; atunci Ionatan a \tiut c[ r[ul din tat[l s[u \i-a f[cut plinul, ca s[-l ucid[ pe David. 34 |i Ionatan, aprins de m_nie, a s[rit de la mas[; \iΓÇÖn ziua aceea ΓÇö a doua a lunii ΓÇö nΓÇÖa m_ncat p_ine, ]ntristat fiind din pricina lui David, c[ se hot[r_se tat[l s[u s[-l omoare.
35 |i dac[ sΓÇÖa f[cut diminea@[, a ie\it Ionatan la c_mp ΓÇö a\a cum prin jur[m_nt ]i f[g[duise lui David ΓÇö, av_nd cu el un b[iat. 36 |i i-a zis b[iatului: ΓÇ₧Alearg[ \i g[se\te-mi s[ge@ile pe care le arunc!ΓÇ¥ B[iatul a alergat, iar acesta a aruncat o
